Irina Barbieru, incantata!

 

Dragii mei,

Sunt diverse motive de a demara un blog.Unii recurg la formula pentru  a avea vizibilitate in a-si atinge obiectivele profesionale, altii pentru a fi intr-un trend informational impus, altii pentru a-si expune trairile, emotiile intr-un mod virtual, confortabil. Eu imi doresc o imbinare intre ceea ce fac, profesional vorbind, ceea ce simt si mai ales imi doresc un context interactiv unde raspunsul vostru sa-mi tureze motoarele spre urmatoarea  idee…

Am inceput cariera de trainer/formator/facilitator/coach acum multi ani, cand profesia era vazuta ca o gaselnita a noului  sistem  politic/social  si aceasta imagine a stagnat o lunga perioada de timp. Este  posibil sa fi fost modul nostru natural de a asimila alta forma de educatie decat cea formala, fiind tributarii unei scoli teoretice riguroase pe care eu am integrat-o si din perspectiva  profesorului. In acesti ani  am inteles ca fac parte dintr-un popor conservator, dispus sa nu dea usor ceea ce are pe ceea ce poate fi.

Acest principiu educational s-a atenuat pe parcurs, poate pentru ca si cerintele profesionale sunt provocatoare. Cartile, singura sursa informationala a unor vremuri, au devenit “ruda saraca” a contemporaneitatii si gasesc acest lucru un dezavantaj. Traim intr-o lume a schimbarilor rapide unde solutiile sunt integratoare si nu exclusiviste. Cartea stimuleaza imaginatia, creativitatea si va sculpta  in permanenta  eu-ul. Celelalte surse contureaza, intregesc, implinesc o imagine a ceea ce invatam, asimilam, cunoastem.

Ma voi reintoarce pe blog cu  povestirea fireasca a alegerii profesiei si imi doresc ca  data viitoare sa va intalnesc si pe voi. Suntem ca intr-o sala de bal in care oamenii se aduna pentru a-si dansa ideile, starile, eu-rile….intr-un mod stabilit de comun acord.