Irinabarbieru’s Blog

                       Ma gandesc adesea la echipe si liderii lor si regasesc o istorie completa de filosofii si comportamente ce definesc secole, personalitati si nu in ultimul rand o modalitate de a exista si coexista intr-un spatiu social  si comercial.

                       Platon in 350 i.e.n propovaduia ca “puterea genereaza leadershipul”, Aristotel sublinia ideea ca “omul trebuie sa aiba puterea de a-si influenta destinul”. Pe la 1500 e.n Machiavelli vine cu un concept de “rulership” si de “utilizare a puterii” , in 1900 Taylor lanseaza conceptul de “scientific management” si pune accentul pe “dezvoltarea proceselor de munca”. In 1930 Mayo contureaza conceptul de “organizational sociology” si insista pe dezvoltarea resursei umane. In 1950 McGregor aduce conceptul de “teoria X si Y” in care subliniaza motivatia in dezvoltarea organizatiilor, aducand in prim plan doua tipuri de comportamente. Apare Maslow cu “ierarhia nevoilor” baza in dezvoltarea leadershipului in termen de motivatie. Graves aduce conceptul de “ierarhie a valorilor”, Druker  este responsabil pentru “management of objectives”. In 1980  Peter si Waterman vin cu ideea de “excelent companies”. In 1990 Steven Covey lanseaza conceptul “7 habits for an effective leadership” si nu in ultimul rand Peter Sange  promoveaza ideea  de “leaning organization”. Toti acestia au conturat pasii  unei nevoi primare si anume aceea de a avea un lider si de a fi condusi spre o evolutie comuna.

                       Dincolo de acest istoric ma intorc la imaginea liderului actual dintr-o firma autohtona si incerc sa inteleg de ce astazi dupa secole de istorie in conducere, oamenii pun accentul, inca, pe autoritate si control, aspect care genereaza in cel mai bun caz o buna executie. McGregor, Graves, Maslow pun in valoare potentialul uman si nevoia lui de a fi stimulat intrinsec pentru a atinge performanta. Motivatia este un conductor spre multiple posibilitati atunci cand stimulul este actionat intr-un mod comun, atat de lider cat si de angajat. Echipa unui conducator aduce intr-un context profesional valori, principii, credinte, competente si nu in ultimul rand experiente profesionale si personale care actioneaza comportamentul necesar in atingerea obiectivului.

                      Nu sustin leadershipul exclusiv autoritar, excelent pentru zona de productie, bazat pe o executie rapida ci vorbesc despre leadershipul situational a lui Ken  Blanchard, unde aplicam un sistem de conducere selectiv in functie de context profesional si angajat.

                      Cine este pregatit sa gestioneze un astfel de potential care poate sa atinga obiectivul imediat sau dimpotriva sa se impotmoleasca in tot felul de ite pana la urma generate de credinte diferite? Raspunsul este: leaderul intr-un proces permanent de cunoastere a angajatilor. Din punctul meu de vedere, leaderii de succes sunt oamenii care armonizeaza potentialul echipei cu obiectivul companiei si petrec mai putin timp in operatiuni. Printr-o cunoastere atenta a echipei modalitatea de lucru se cascadeaza de la un obiectiv la altul iar dificultatile inerente sunt vizualizate ca provocari de catre echipa si se pot depasi prin team coaching.

                        Poate leaderul/managerul sa fie si coach? Este o intrebare frecventa ce apare in mediul HR si mai putin in zona de management. Poate, in masura in care dezvolta aceasta nevoie la nivelul credintelor. Motivul managerilor de inaplicabilitate  este lipsa de timp dar practica spune ca prin exercitiu o sedinta de coaching poate dura si 10 minute. Sustin dezvoltarea abilitatiilor de fi coach in pozitia de manager pentru ca istoria spune ca o afacere durabila, ce face fata oricarui tip de piata este una in care managementul activeaza toate resursele companiei astfel incat fiecare element este rotita in procesul de performanta.